Visele recurente implică adesea scenarii precum nepregătirea pentru un test, nevoia de a vorbi în public sau de a fi atacat.

Aceste vise neplăcute tind să reapară în mod repetat în mințile noastre subconștiente, iar acest lucru îi face pe mulți să se întrebe de ce creierul nostru adormit se fixează pe ele.

Visele recurente sunt un fenomen comun, până la 75% dintre adulți le experimentează la un moment dat în viața lor. Deși aceste vise variază în conținut, ele gravitează adesea în jurul unor teme, locații sau personaje similare, stabilite în contexte diferite. Spre deosebire de visele declanșate de tulburarea de stres post-traumatic, care implică de obicei retrăirea unor amintiri specifice din viața reală într-o manieră consecventă, visele recurente prezintă o mai mare variabilitate.

Cercetările recente sugerează că visele recurente sunt adesea experiențe negative. Într-un studiu din 2022 realizat de Michael Schredl și echipa sa de la Institutul Central de Sănătate Mintală din Germania, participanții și-au descris visele recurente ca fiind predominant negative, concentrându-se pe teme precum urmărirea, sosirea târzie sau eșecul.

În schimb, visele pozitive recurente tind să prezinte teme precum zborul sau descoperirea de noi spații. Motivele din spatele prevalenței viselor negative recurente rămân neclare; totuși, se știe că visele exagerează adesea emoțiile sau situațiile minore din viața noastră de veghe, amplificându-le în experiențe intense în timpul somnului.

Tendințele noastre psihologice pot arunca lumină asupra motivului pentru care temele negative domină visele recurente. Oamenii au o părtinire negativă, concentrându-se mai mult pe emoțiile sau gândurile adverse din cauza nevoii subconștiente de a aborda amenințările la adresa supraviețuirii. În starea de vis, această părtinire este amplificată, pe măsură ce zonele creierului legate de logică sunt reduse, iar centrii emoționali sunt activați, permițând gândurilor și sentimentelor să se amestece mai ușor.

Studierea aspectelor psihologice ale viselor recurente prezintă provocări, deoarece controlul acestora într-un cadru de laborator este dificil. Cu toate acestea, traumele majore, cum ar fi atacurile din 11 septembrie sau pandemia COVID-19, au oferit perspective valoroase asupra tiparelor viselor.

Calamitățile globale duc adesea la o creștere a viselor recurente cu tonuri negative, așa cum a observat Deirdre Leigh Barrett în timpul pandemiei. Aceste vise gravitează frecvent în jurul fricii, bolii sau morții, reflectând anxietățile lumii treze. Pe măsură ce timpul a trecut, visele legate de pandemie s-au transformat, de la temeri literale, la scenarii mai subtil neplăcute, cum ar fi stânjenirea socială, reflectând procesarea emoțională continuă ce are loc în timpul somnului.

Visele negative recurente sunt considerate normale și gestionabile de experți. Tehnici precum terapia cu repetiții ale imaginilor și menținerea unei bune igiene a somnului, cum ar fi respectarea unui program regulat de somn și reducerea timpului petrecut în fața ecranelor înainte de culcare, pot ajuta la minimizarea apariției acestora. Prin crearea unor limite clare între orele de veghe și cele de somn, indivizii pot împiedica anxietățile intruzive să se infiltreze în visele lor.