A-ți lăuda copilul este unul dintre cele mai puternice instrumente parentale pe care le avem – totuși, adesea îl folosim automat, fără să ne gândim.

„Ești bun” sună frumos, dar nu construiește o încredere în sine reală pe termen lung. Îți vom arăta de ce această expresie poate fi mai puțin eficientă și care trei metode de feedback mai simple și mai conștiente sunt mai bune pentru a spori încrederea în sine a unui copil.

Consolidarea încrederii în sine la copii: De ce nu este suficient „ești bun”?

„Ești bun” este un feedback scurt, pozitiv și rapid. Problema nu este că este rău, ci că este prea general. Când spunem doar asta, copilul nu știe exact ce a făcut bine, de ce încercarea sa a fost valoroasă, ce ar trebui să continue să facă data viitoare. Mai mult, lauda prea frecventă și automată îl obișnuiește cu întăriri externe. Copilul poate învăța că este „bine” atunci când primește feedback - nu pentru că simte bucuria realizării din interior.

Psihologia dezvoltării moderne – cum ar fi cercetările lui Carol Dweck – arată că nu laudele acordate abilităților (de exemplu, „ești deștept”, „ești deștept”) dezvoltă cel mai mult încrederea în sine, ci mai degrabă feedback-ul axat pe efort, perseverență și diligență.

În cercetarea lui Dweck, ea le-a dat copiilor o sarcină simplă, iar când au finalizat-o, au fost lăudați pentru priceperea lor, în timp ce altora li s-a spus: „Ce bine că ați început această sarcină!”. Copiii pe care i-a numit pricepuți au fost mulțumiți de faptul că erau pricepuți și nu au preluat sarcini mai dificile, în timp ce copiii din celălalt grup au ales o nouă provocare. Copiii din primul grup au primit feedback despre cum erau, așa că au ales provocări noi și riscante, mult mai dificile, deoarece se temeau că, dacă vor eșua, vor dezamăgi și nu vor mai fi pricepuți. Această atitudine s-a fixat la ei, în timp ce copiii din celălalt grup nu au primit feedback despre cum erau, ci despre faptul că și-au pus energia și perseverența în sarcină. Au înfruntat noile provocări mult mai curajos.

Ce s-ar putea întâmpla pe termen lung?

Dacă un copil învață că este „priceput”, s-ar putea să-i fie frică să greșească, deoarece acest lucru pune în pericol eticheta de „priceput”, ar putea renunța mai ușor la sarcini mai dificile și ar putea asocia performanța sa cu valoarea sa. Acest lucru nu se întâmplă peste noapte și nu se întâmplă pentru că uneori rostim acest cuvânt. Problema este dacă aceasta este singura formă de feedback. Poate transforma copilul într-un jucător de siguranță și, prin urmare, într-o persoană care evită eșecurile, cineva care face doar ceea ce știe sigur că poate face. Acest lucru îl împiedică, de fapt, să se dezvolte. Putem spune, de asemenea, că un grup privește o nouă provocare sau rezolvarea problemelor cu frică, celălalt cu entuziasm.

„Văd câtă muncă ai depus.” – Aceasta este una dintre cele mai puternice propoziții pe care le putem spune. Nu laudă rezultatul, ci procesul. Ce învață copilul din asta? Că efortul este valoros, că munca investită contează. Acest lucru ajută la dezvoltarea unei mentalități de creștere, despre care s-a dovedit că sporește perseverența.

„Care a fost cea mai grea parte?” Acesta nu este un compliment clasic, ci mai degrabă o expresie a interesului. Când punem această întrebare, spunem: Te ascult, sunt interesat de gândirea ta. Acest lucru îl face pe copil să reflecteze asupra propriului proces, care dezvoltă autoreflecția și rezolvarea problemelor. Încrederea în sine nu crește din faptul că totul este perfect, ci din înțelegerea modului în care am gestionat situația.

„Poți fi mândru de tine.” Aceasta este o diferență subtilă, dar importantă. Nu spunem: „Sunt mândru de tine”. Spunem: „Poți fi mândru de tine”. Aceasta consolidează evaluarea internă. Copilul învață să-și recunoască propriile realizări, nu așteptând întotdeauna feedback extern.

Ce înseamnă lauda conștientă în viața de zi cu zi?

O regulă generală este să lăudăm întotdeauna un copil în raport cu sine însuși și nu cu altcineva, precum și să fim sinceri. Nu trișa, nu lăuda ceea ce nu ar trebui lăudat, dar nici nu-l minimaliza. Și ceea ce nu ar trebui să facem: să nu identificăm niciodată acțiunile sale, produsul său cu personalitatea sa.

Desigur, nu trebuie să înlocuiești fiecare propoziție. „Ești deștept” poate rămâne, dar nu ar trebui să fie singurul nostru instrument. Încrederea în sine a unui copil nu crește auzind cât de deștept este de multe ori. Vine din simțirea atenției, din învățarea de a-și aprecia propriile eforturi și din capacitatea de a face greșeli în siguranță. Lauda funcționează cu adevărat atunci când nu etichetează, ci susține dezvoltarea. Și uneori, o întrebare bine țintită valorează mai mult decât o sută de „ești deștept”.