Focarul, care a avut ca punct central provincia Ituri, s-a răspândit deja în Uganda vecină și a determinat Organizația Mondială a Sănătății să declare o urgență de sănătate publică de interes internațional.

Autoritățile sanitare din Republica Democrată Congo încearcă să limiteze o nouă epidemie de Ebola în estul țării, o regiune marcată de conflicte armate, strămutări ale populației, minerit informal și sisteme de sănătate fragile. Epidemia, care a avut ca punct central provincia Ituri, s-a răspândit deja în Uganda vecină și a determinat Organizația Mondială a Sănătății să declare o urgență de sănătate publică de interes internațional.

Conform datelor furnizate de autoritățile congoleze și de OMS, citate de „The Independent”, miercuri au existat peste 600 de cazuri suspecte și cel puțin 139 de decese suspecte în Republica Democrată Congo. OMS a confirmat, de asemenea, cazuri importate în Uganda, inclusiv un deces, în timp ce un cetățean american infectat a fost evacuat în Germania pentru tratament.

Ce face ca această epidemie să fie diferită?

Focarul este cauzat de tulpina Bundibugyo a virusului Ebola, care este mai puțin cunoscută decât tulpina din Zair, responsabilă pentru unele dintre cele mai mortale epidemii ale bolii. Bundibugyo fusese deja identificat în focare anterioare din Uganda, în 2007 și 2012, dar continuă să prezinte dificultăți deosebite: nu există un vaccin autorizat sau un test rapid aprobat special pentru această tulpină. OMS a indicat că ar putea dura între șase și nouă luni până când un vaccin va deveni disponibil.

Această limitare a întârziat răspunsul inițial. Când au apărut primele cazuri suspecte în Ituri, testele disponibile local au fost concepute pentru tulpina din Zair și au dat rezultate negative. Probele au trebuit apoi trimise la Kinshasa, la peste 1.900 de kilometri distanță, pentru confirmare în laborator.

De ce este atât de dificilă izolarea?

Epicentrul este localizat în comunitățile miniere informale din Ituri, unde există o mobilitate ridicată a populației, condiții sanitare precare și acces limitat la asistență medicală formală. Această situație este agravată de deceniile de violență din estul Republicii Democrate Congo, cu mai multe grupuri armate active în Ituri și Kivu de Nord, ceea ce face ca unele zone să fie periculoase sau inaccesibile echipelor medicale și organizațiilor umanitare.

Greg Ramm, directorul organizației Save the Children din țară, a declarat pentru „The Independent” că în provincie lipsesc echipamentele de bază, inclusiv clor, mănuși și echipament de protecție. „Știm ce să facem atunci când ne infectăm cu Ebola devreme”, a declarat el. „În acest moment, situația nu este deloc sub control.”

Problema nu este doar medicală. În unele comunități, neîncrederea în autorități și în echipele medicale împiedică urmărirea contactelor și izolarea pacienților. The Independent relatează că, în Mongwalu, unele decese au fost inițial atribuite vrăjitoriei, nu bolilor, ceea ce a întârziat și mai mult răspunsul.

Există riscul de răspândire regională?

OMS consideră că riscul global de răspândire este scăzut, dar evaluează riscul național și regional ca fiind ridicat. Confirmarea cazurilor în Uganda a arătat că virusul a trecut deja granițele, iar organizația admite că numărul real de infecții ar putea fi mai mare decât cel detectat în prezent.

Însăși OMS a avertizat că există „incertitudini semnificative” cu privire la numărul real de persoane infectate și la extinderea geografică a focarului. Cazurile suspecte din mai multe zone sanitare, confirmarea din Kampala și rapoartele de decese în comunitățile din Ituri indică o epidemie potențial mai mare decât arată cifrele confirmate în acest moment.

De ce războiul agravează criza?

Republica Democrată Congo de Est se confruntă cu o criză umanitară prelungită. Mii de oameni sunt strămutați din cauza violenței, mulți trăiesc în condiții precare, iar serviciile publice sunt supuse unei presiuni extreme. În Goma, cel mai mare oraș din estul Congo, profesioniștii din domeniul sănătății au raportat publicației „The Independent” dificultăți în comunicarea oficială, lipsa proviziilor și temerile că familiile ascund bolnavii acasă din frică sau neîncredere.

Situația este agravată de reducerile ajutorului internațional. Organizațiile umanitare avertizează că reducerea finanțării a slăbit sistemele de supraveghere epidemiologică, tocmai mecanismele care ar trebui să detecteze focarele înainte ca acestea să se răspândească. OMS a declarat că programele de apă și canalizare din țară au suferit o scădere bruscă a finanțării, ceea ce crește riscurile unei boli în care prevenirea și controlul infecțiilor sunt cruciale.

Ce îngrijorează cel mai mult organizațiile umanitare?

Pe lângă letalitatea Ebola, există temeri legate de un colaps al sistemului de sănătate. Dacă centrele medicale se închid, dacă profesioniștii se infectează sau dacă populația încetează să mai apeleze la îngrijiri spitalicești din cauza fricii, alte boli ar putea deveni și mai mortale. Malaria, malnutriția, infecțiile respiratorii și complicațiile la naștere ar putea crește numărul victimelor indirecte.

Acesta este unul dintre cele mai mari riscuri evidențiate de organizațiile de pe teren: epidemia nu afectează un sistem de sănătate robust, ci o rețea deja slăbită de conflicte, sărăcie, lipsa echipamentelor și reduceri de finanțare.

Ce se întâmplă acum?

Prioritatea este confirmarea cazurilor, izolarea pacienților, urmărirea contactelor, protejarea profesioniștilor din domeniul sănătății și consolidarea măsurilor de prevenție în comunități. Însă contextul face ca această misiune să fie deosebit de dificilă. Tulpina este rară, nu există un vaccin autorizat disponibil, părți din zonele afectate nu sunt sigure, iar mobilitatea populației din comunitățile miniere crește riscul de răspândire.

Focarul este deja considerat cea mai gravă criză de Ebola din estul Republicii Democrate Congo de la 2018 încoace, când peste două mii de oameni au murit. Diferența de data aceasta este că autoritățile se confruntă cu boala într-un mediu de război prelungit, ajutor internațional redus și sisteme de sănătate mai expuse.