Zăpada și gheața au un rol esențial în menținerea echilibrului climatic al Pământului.

Potrivit climatologului Ewa Łupikasza, acestea influențează puternic albedo-ul planetei, adică procentul de radiație solară reflectat înapoi în spațiu.

Suprafețele acoperite de zăpadă sunt mult mai deschise la culoare decât terenurile fără zăpadă și reflectă o parte importantă a energiei solare. Astfel, cu cât există mai multă zăpadă, cu atât planeta absoarbe mai puțină căldură. În schimb, reducerea stratului de zăpadă permite absorbția unei cantități mai mari de energie, ceea ce contribuie la încălzirea globală.

De ce se încălzește Arctică atât de repede

Gheața marină din Arctică funcționează într-un mod similar. Ea reflectă o mare parte din radiația solară și este adesea acoperită de zăpadă. Atunci când gheața se topește, suprafața întunecată a oceanului devine expusă și începe să absoarbă mult mai multă energie solară.

Acest proces creează un cerc vicios

Pe măsură ce oceanul se încălzește, el eliberează mai multă căldură în atmosferă, ceea ce accelerează și mai mult topirea gheții. Din acest motiv, Arctică se încălzește în prezent de aproape patru ori mai repede decât media globală.

Unul dintre cele mai importante mecanisme climatice

Specialiștii spun că este dificil de calculat exact cât contribuie acest fenomen la încălzirea globală, deoarece sistemul climatic este influențat simultan de numeroși factori.

Totuși, relația dintre temperatură și albedo este considerată unul dintre cele mai importante mecanisme de feedback climatic. Analizele evoluției climei la scară geologică arată că acest proces a avut un rol major atât în perioadele de încălzire, cât și în cele de răcire ale planetei.

Pierderea gheții și a zăpezii se accelerează

Datele arată că ghețarii din întreaga lume se topesc într-un ritm alarmant. Comparativ cu sfârșitul secolului al XX-lea, viteza de topire a ghețarilor montani a crescut cu aproximativ 30%. Ghețarii alpini au pierdut circa 60% din masa lor de gheață de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Calota Groenlandei pierde în prezent de trei până la patru ori mai multă gheață decât în anii ’90. În același timp, întinderea gheții marine arctice din timpul verii s-a redus cu aproximativ 40% față de anii ’80, iar volumul acesteia a scăzut cu 70-75%.

Pe emisfera nordică, suprafața acoperită de zăpadă în luna iunie s-a redus la jumătate față de nivelurile înregistrate în anii ’60.

„Ca și cum am ridica capacul unei oale fierbinți”

Ewa Łupikasza compară dispariția gheții marine cu ridicarea capacului de pe o oală cu apă foarte fierbinte. Oceanul reflectă doar aproximativ 5-10% din radiația solară și absoarbe restul, devenind un uriaș rezervor de căldură. În schimb, gheața marină acoperită de zăpadă poate reflecta între 70% și 85% din energia solară.

Diferența dintre prezența și absența gheții este uriașă pentru climat, mai ales că aceste schimbări au loc pe suprafețe foarte întinse ale planetei.

Efecte care se resimt și în afara Arcticii

Încălzirea accelerată a Arcticii reduce diferențele de temperatură dintre regiunile polare și cele mai sudice. Acest lucru poate influența curentul jet, un flux puternic de aer care circulă la altitudine mare.

Atunci când acest curent încetinește și devine mai sinuos, masele de aer rece pot coborî spre latitudini mai joase. Rezultatul poate fi apariția unor episoade de ninsori abundente și scăderi bruște de temperatură în anumite regiuni din America de Nord și, uneori, chiar din Europa.

Schimbarea climatică, o amenințare lentă dar constantă

Climatologul descrie schimbările climatice drept un „ucigaș tăcut”, care acționează lent, însă neîntrerupt. Deși dovezile privind încălzirea globală sunt tot mai clare, problema este adesea ignorată deoarece multe regiuni nu resimt încă cele mai severe efecte ale fenomenului.

Ritmul actual al încălzirii planetei este mult mai rapid decât variațiile naturale obișnuite din istoria climei. Potrivit cercetătoarei, acesta reprezintă un risc real pentru generațiile viitoare și pentru ecosistemele de care depinde societatea umană.