Un nou studiu publicat în revista Science schimbă perspectiva asupra societății din Pannonia după căderea Imperiului Roman de Apus.

Cercetătorii au analizat genomul complet a peste 300 de persoane care au trăit în această perioadă de transformări majore.

Rezultatele arată că populațiile considerate odinioară „barbare” aveau o organizare socială mult mai complexă decât se credea anterior.

Studiul a fost coordonat de István Koncz, de la Universitatea ELTE, și Yijie Tian, de la Stony Brook University din Statele Unite, iar majoritatea echipei a fost formată din cercetători maghiari. Folosind date arheogenomice, izotopice și arheologice, oamenii de știință au reconstruit schimbările prin care a trecut regiunea după încheierea dominației romane.

ADN-ul antic dezvăluie o societate diversă

Cercetarea a inclus analiza completă a două cimitire romane datate între secolele al III-lea și al V-lea și a cinci cimitire lombarde din secolul al VI-lea, toate situate în Câmpia Mică. Regiunea făcea parte din fosta provincie romană Pannonia și reprezenta un important punct de legătură între estul și vestul imperiului, fiind traversată de rute comerciale și militare importante.

Analiza ADN-ului antic a oferit informații imposibil de obținut doar prin metode arheologice tradiționale. Rezultatele arată că populația din cimitirele romane avea o moștenire genetică predominant sud-europeană, dar includea și elemente provenite din Asia și Africa. Acest lucru reflectă caracterul cosmopolit al Imperiului Roman, unde oameni din regiuni și culturi diferite trăiau și circulau împreună.

Schimbări după plecarea romanilor

Situația s-a modificat considerabil în secolul al VI-lea. În cimitirele din această perioadă a crescut puternic ponderea componentelor genetice nord-europene, schimbare asociată de cercetători cu expansiunea lombarzilor, un popor germanic cunoscut din izvoarele istorice.

Originari din zona actualei Germanii de Nord, lombarzii au ajuns până în regiunea Dunării de Mijloc spre sfârșitul secolului al V-lea. Ei au ocupat Câmpia Mică înainte de a migra în Italia în anul 568, unde au întemeiat un regat care a rezistat până în secolul al VIII-lea.

Migrația nu a înlocuit populația locală

Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului contrazice ideea unei singure migrații masive care ar fi înlocuit complet populația locală. Analizele izotopice ale oaselor au permis cercetătorilor să afle dacă persoanele au crescut în locul unde au fost înmormântate sau au venit din alte regiuni. În același timp, analiza izotopilor de carbon și azot a oferit informații despre alimentația lor.

Combinate cu datele genetice, aceste rezultate indică procese complexe desfășurate pe termen lung. Noii veniți nu au înlocuit pur și simplu comunitățile romano-târzii, ci s-au integrat în acestea în moduri diferite. În același timp, cultura materială și obiceiurile funerare au rămas surprinzător de constante, ceea ce arată că vestigiile arheologice nu sunt suficiente pentru identificarea apartenenței etnice.

Comunități organizate în mod diferit

Poate cea mai surprinzătoare descoperire privește modul în care erau organizate comunitățile după perioada romană. Deși profilul genetic, cultura materială și practicile funerare erau asemănătoare între cimitire, structura socială internă diferă semnificativ.

În cimitirul de la Hegykő, lângă Sopron, persoanele cu origine genetică nord-europeană formau grupuri extinse de rude apropiate. Tot aici au fost descoperite și morminte cu inventar funerar mai bogat, inclusiv arme și fibule din metale prețioase, ceea ce sugerează un statut social mai ridicat.

În schimb, la Szeleste, între Szombathely și Sárvár, cercetătorii nu au identificat astfel de grupuri familiale extinse. Familiile includeau persoane cu origini genetice atât nordice, cât și sudice, ceea ce indică un model diferit de organizare a comunității. Cercetătorii spun că aceste descoperiri demonstrează că societățile din regiune erau mult mai variate decât se presupunea anterior.

O nouă perspectivă asupra începutului Evului Mediu

Potrivit coordonatorului István Koncz, până acum se credea că aceste cimitire aparțineau unor comunități asemănătoare unor sate, bazate în principal pe legături de familie. Noile rezultate arată însă că realitatea era mult mai complexă, chiar dacă diversitatea genetică era similară în mai multe așezări.

La rândul său, istoricul Patrick Geary, unul dintre coordonatorii proiectului european HistoGenes, afirmă că studiul demonstrează că obiectele descoperite în morminte și moștenirea genetică nu coincid întotdeauna și nici nu reflectă direct denumirile popoarelor menționate în izvoarele scrise ale vremii.

Cercetarea oferă astfel o imagine mai clară asupra vieții cotidiene din bazinul carpatic la începutul Evului Mediu și explică modul în care aceste comunități s-au organizat în rețele ierarhice care au contribuit la apariția noii ordini politice de după sfârșitul dominației romane.