Planeta TOI-5205 b continuă să surprindă astronomii prin caracteristicile sale neobișnuite.

Acest corp ceresc are dimensiuni comparabile cu cele ale lui Jupiter, dar orbitează o stea mult mai mică decât cea din sistemul nostru solar.

Steaua sa gazdă este de aproximativ patru ori mai mare decât planeta însăși și are o masă de aproximativ 40% din masa Soarelui. Descoperirea ridică noi întrebări despre modul în care se formează planetele gigantice în jurul stelelor mici.

O atmosferă care contrazice modelele

În timpul tranzitelor, atunci când planeta trece prin fața stelei sale, aceasta blochează aproximativ 6% din lumina emisă de stea. Aceste momente le permit oamenilor de știință să analizeze atmosfera planetei și să afle mai multe despre compoziția sa.

Noile observații au adus o surpriză majoră: atmosfera lui TOI-5205 b conține mult mai puține elemente grele în raport cu hidrogenul decât atmosfera lui Jupiter.

Mai mult, cercetătorii au descoperit că atmosfera planetei are chiar mai puține metale decât steaua în jurul căreia orbitează. Conform modelelor actuale, interiorul planetei ar putea conține de aproximativ 100 de ori mai multe elemente metalice decât atmosfera sa.

O compoziție rar întâlnită

Analizele au identificat în atmosfera planetei metan și hidrogen sulfurat, elemente care contribuie la caracterul său unic.

Cercetătorii consideră că elementele grele s-ar fi putut deplasa spre interiorul planetei în timpul formării sale, ceea ce ar explica diferența mare dintre compoziția nucleului și cea a atmosferei.

Rezultatele indică o atmosferă bogată în carbon și săracă în oxigen, o combinație diferită de cea observată la majoritatea planetelor gigantice analizate până acum.

Un nou capitol în studiul exoplanetelor

Cercetarea a fost realizată în cadrul programului GEMS Survey, dedicat studierii planetelor gigantice care tranzitează stele de tip M. Scopul proiectului este înțelegerea formării, structurii și atmosferelor acestor lumi îndepărtate.

TOI-5205 b oferă astronomilor o perspectivă nouă asupra proceselor care au loc în timpul formării planetelor și ar putea ajuta la revizuirea modelelor actuale despre apariția giganților gazoși.