Ce trebuie să știe străinii care locuiesc în Polonia despre accesul la sistemul public de sănătate și asigurarea prin NFZ?

Informațiile provin dintr-un material publicat în 2018 și marcat în prezent de autoritățile din Wrocław drept arhivat, ceea ce înseamnă că unele reguli și sume pot să nu mai fie valabile astăzi.

Cine poate fi asigurat prin NFZ

Persoanele care nu sunt cetățeni ai unui stat UE sau EFTA și locuiesc în Polonia pot beneficia de asigurare medicală obligatorie sau voluntară în cadrul Fondului Național de Sănătate (NFZ), în funcție de situația lor și de documentele de ședere pe care le dețin.

Printre documentele acceptate se numără viza pentru desfășurarea unei activități profesionale, permisul de ședere temporară sau permanentă, permisul de ședere pentru un rezident pe termen lung al Comunităților Europene, precum și documentele acordate din motive umanitare. Dreptul poate exista și pentru persoanele cu ședere tolerată, refugiații, beneficiarii protecției subsidiare sau cei care beneficiază de protecție temporară.

Cine poate cere asigurare voluntară

Asigurarea voluntară poate fi o soluție pentru mai multe categorii de străini. Printre acestea se află studenții și doctoranzii care studiază în Polonia, absolvenții aflați în stagii obligatorii, precum și membrii ordinelor religioase și persoanele aflate în pregătire teologică.

În aceeași categorie intră persoanele care efectuează stagii de adaptare necesare pentru obținerea dreptului de a profesa ca asistent medical sau moașă, dar și cei care urmează cursuri de limba poloneză ori cursuri pregătitoare pentru studii.

Și membrii familiei pot fi asigurați

Un membru al familiei poate fi inclus în asigurarea medicală chiar dacă este cetățean străin. Pentru aceasta, persoana trebuie să locuiască în Polonia și să nu aibă deja dreptul la servicii medicale în baza regulilor europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Cât costa asigurarea voluntară

Potrivit regulilor prezentate în materialul din 2018, contribuția lunară pentru asigurarea voluntară era stabilită la 9% din salariul mediu din sectorul întreprinderilor, inclusiv plățile din profit. La momentul publicării, salariul mediu pentru trimestrul al doilea din 2018 era de 4.521,08 PLN.

Deoarece articolul este arhivat, această sumă nu trebuie considerată o valoare actuală. Persoanele care aveau perioade fără asigurare sau își plătiseră contribuțiile neregulat puteau fi obligate să achite o taxă suplimentară.

Valoarea acesteia creștea în funcție de durata întreruperii: de la 20% pentru o pauză de 3 luni până la un an, până la 200% pentru perioade de peste 10 ani.

Cum se obținea asigurarea voluntară

Pentru încheierea asigurării voluntare, solicitantul trebuia să meargă la o filială NFZ cu cererea completată, un document de identitate și dovada ultimei perioade de asigurare. După depunerea documentelor și achitarea eventualei taxe, se încheia contractul. În termen de șapte zile, persoana trebuia să depună formularul ZUS ZZA la instituția de asigurări sociale ZUS.

Ulterior, contribuția trebuia plătită în contul ZUS, iar declarația ZUS DRA trebuia transmisă până la data de 15 a fiecărei luni. În cazul renunțării la contract, rezilierea trebuia făcută în scris la filiala NFZ.

Ce se întâmplă după pierderea locului de muncă

Pierderea unui loc de muncă poate însemna și pierderea accesului la asigurarea publică. Materialul explică faptul că persoanele care rămân fără un contract de muncă și fără o altă formă eligibilă de colaborare își pot pierde dreptul la serviciile oferite de unitățile publice de sănătate.

O alternativă este o poliță medicală privată. Aceasta poate facilita accesul la medici specialiști și anumite servicii de diagnostic, însă nu acoperă neapărat costurile unei spitalizări.

Materialul oferă câteva exemple de costuri valabile la momentul publicării: cel puțin 4.000 PLN pentru o operație de apendicită, aproape 5.000 PLN pentru o intervenție urgentă în cazul unei fracturi de picior și până la 20.000 PLN pentru o operație de salvare a vieții după un infarct.

Ce alternative există

Persoanele care rămân fără asigurare puteau lua în calcul mai multe variante: deschiderea unei activități independente, încheierea unei asigurări voluntare NFZ în calitate de freelancer sau, în anumite situații, includerea în asigurarea unui membru apropiat al familiei. Soțul, părinții sau bunicii puteau asigura persoana, cu condiția ca aceasta să locuiască împreună cu membrul familiei respectiv.

Asigurarea prin angajator

În cazul unui contract de muncă, contribuția pentru asigurarea medicală, stabilită în material la 9% din venituri, era plătită de angajator în numele salariatului. Materialul menționează și contractul pentru executarea unei lucrări specifice ca o formă de colaborare care permitea accesul la serviciile NFZ. Plata prin intermediul angajatorului era prezentată drept varianta cea mai simplă, deoarece salariatul nu trebuia să gestioneze personal transferurile lunare.

Activitatea independentă și NFZ

O altă variantă pentru cei care nu mai aveau un loc de muncă era deschiderea unei activități independente. În acest caz, persoana trebuia să își achite singură contribuțiile sociale. În 2018, cei care își deschideau pentru prima dată o afacere puteau beneficia de o contribuție redusă de aproximativ 460 PLN pe lună în primii doi ani.

O parte din această sumă reprezenta contribuția pentru sănătate, care permitea accesul la serviciile NFZ. Totuși, pentru antreprenorii aflați la început de drum, aceste costuri puteau reprezenta o povară importantă, ceea ce îi putea lăsa fără asigurare pentru perioade îndelungate.