Câinii special antrenați schimbă modul în care cercetătorii le urmăresc.

În regiunea Karoo din Africa de Sud, cercetătorii folosesc câini special antrenați pentru a găsi urmele unor animale greu de observat. În loc să urmărească direct exemplarele, patrupedele caută în principal excrementele acestora, care pot oferi informații importante despre prezența și răspândirea speciilor.

Metoda le permite cercetătorilor să studieze animale rare fără să le captureze sau să le deranjeze. Câinii de detecție pot identifica mirosuri pe care oamenii nu le percep și pot găsi urme ascunse în vegetație densă sau pe teren dificil. Astfel, ei devin un instrument valoros pentru monitorizarea faunei sălbatice.

De la pisici mici la pangolini

Printre animalele care pot fi urmărite cu ajutorul acestei metode se numără pisica cu picioare negre, una dintre cele mai mici și mai greu de observat feline din Africa. Câinii caută excrementele animalelor, iar probele recuperate pot fi analizate ulterior în laborator. ADN-ul din aceste mostre îi ajută pe cercetători să identifice indivizi și să afle mai multe despre populații, utilizarea habitatului și distribuția speciilor.

Aceeași abordare poate fi folosită și în cazul pangolinilor, mamifere nocturne și discrete, dificil de monitorizat prin metode obișnuite. Urmele lăsate în urmă pot spune multe despre un animal care rareori este văzut. Analiza excrementelor poate oferi indicii despre specie, indivizi, dietă și alte aspecte ale ecologiei lor, fără ca animalele să fie prinse.

Câinii completează metodele clasice

Camerele de monitorizare și observațiile directe rămân importante pentru cercetarea faunei, însă nu sunt întotdeauna suficiente. Animalele rare sau cu teritorii extinse pot trece cu ușurință neobservate. Câinii de detecție pot acoperi terenul în căutarea unor indicii foarte mici, inclusiv atunci când acestea sunt ascunse sub vegetație. Cercetările din domeniu arată că astfel de echipe pot fi mai eficiente decât căutările realizate exclusiv de oameni în anumite situații.

Un avantaj important este că metoda poate furniza probe pentru analize genetice fără capturarea animalelor. Aceste date pot contribui la estimarea populațiilor și la o mai bună înțelegere a modului în care speciile folosesc peisajul.

O soluție pentru animale greu de găsit

Folosirea câinilor în conservarea naturii nu este o idee nouă. De-a lungul timpului, aceștia au fost antrenați să detecteze excremente, carcase și alte urme biologice ale animalelor sălbatice.

În cazul speciilor rare și greu de observat, avantajul lor este evident: pot găsi dovezi ale prezenței unui animal chiar și atunci când acesta nu apare în fața unei camere sau a unui cercetător. Pentru oamenii de știință, fiecare probă găsită poate însemna o piesă nouă din puzzle-ul conservării.

Pe măsură ce metodele de monitorizare devin mai sofisticate, câinii de detecție ar putea avea un rol tot mai important în identificarea și protejarea speciilor vulnerabile, oferind cercetătorilor o modalitate eficientă de a descoperi ceea ce ochiul uman nu poate vedea.