Perioada numită adesea „teribilii doi ani” poate începe între 18 și 24 de luni, deși unii copii ajung la această etapă mai târziu.

Este perioada în care cei mici încep să își afirme tot mai puternic independența, să testeze limitele și să descopere cum să își exprime emoțiile.

Crizele de plâns, răspunsurile repetate cu „nu”, schimbările rapide de dispoziție, refuzul unor rutine și dificultățile legate de împărțirea jucăriilor sunt comportamente frecvente. Lovirea, mușcarea sau aruncarea obiectelor pot apărea, de asemenea, atunci când copilul este foarte frustrat.

De ce apar aceste comportamente

La această vârstă, copilul își dorește tot mai mult să facă lucruri singur și să ia propriile decizii. Problema este că abilitățile lingvistice și emoționale nu sunt încă suficient dezvoltate pentru a exprima întotdeauna ceea ce simte.

Copilul poate înțelege mai multe lucruri decât reușește să spună, iar această diferență poate duce rapid la frustrare. În același timp, creierul se dezvoltă rapid, iar cei mici învață prin experimentarea limitelor și prin observarea reacțiilor adulților.

Comportamentul dificil are de multe ori o cauză care poate fi înțeleasă.

Rămâi calm în timpul crizei

Atunci când copilul își pierde controlul, reacția adultului poate influența felul în care situația evoluează. Medicii pediatri recomandă păstrarea calmului și evitarea unei reacții impulsive.

Copiii se bazează pe adulți pentru a învăța cum să își gestioneze emoțiile. Respirația profundă sau o scurtă retragere din situație, dacă acest lucru este posibil și sigur, îl poate ajuta pe părinte să își recapete calmul înainte de a interveni.

Recunoaște emoțiile copilului

Nu orice dezamăgire trebuie rezolvată imediat. Uneori, copilul are nevoie mai întâi să simtă că emoția sa este înțeleasă.

Expresii simple precum „Știu că ești frustrat” sau „Ești supărat pentru că trebuie să plecăm” pot valida ceea ce simte copilul, fără ca părintele să renunțe la regula stabilită.

Astfel, copilul poate începe treptat să pună în cuvinte emoțiile pe care încă nu știe să le gestioneze.

Nu recompensa crizele

Dacă un copil primește ceea ce cere de fiecare dată când izbucnește într-o criză, poate învăța că acest comportament funcționează. De aceea, părinții sunt sfătuiți să păstreze limita stabilită și să discute situația după ce copilul s-a liniștit.

Acest lucru nu înseamnă ignorarea copilului. Emoția poate fi recunoscută, însă regula poate rămâne aceeași.

Schimbă-i atenția

Copiii mici au o capacitate de concentrare limitată, iar acest lucru poate fi folosit în avantajul lor. Când o criză începe să se contureze, schimbarea activității poate redirecționa atenția.

Dacă micuțul se urcă pe o masă, părintele îi poate propune să construiască un cort din perne. Dacă încearcă să atingă obiecte fragile, atenția îi poate fi mutată către o jucărie preferată.

Somnul contează

Uneori, ceea ce pare sfidare este de fapt oboseală. Copiii obosiți au mai multe dificultăți în a-și controla emoțiile, iar lipsa somnului poate favoriza apariția crizelor.

Respectarea programului de somn și asigurarea unor perioade suficiente de odihnă pot preveni unele dintre aceste episoade înainte ca ele să înceapă.

Nu lăsa copilul să ajungă flămând

Foamea poate transforma o situație obișnuită într-o criză neașteptată. Păstrarea unor ore regulate pentru mese și pregătirea unor gustări potrivite înaintea unei ieșiri mai lungi pot ajuta.

Acest lucru este deosebit de util înaintea cumpărăturilor sau a activităților care presupun mai mult timp petrecut în afara casei.

Pregătește-l pentru schimbări

Tranzițiile pot fi dificile pentru copiii mici. Plecarea din parc, intrarea într-un magazin sau schimbarea unei activități poate provoca frustrare dacă apare brusc.

Părinții pot anunța din timp ce urmează. O explicație simplă despre faptul că timpul de joacă se apropie de sfârșit sau că urmează o altă activitate îi poate permite copilului să se pregătească mental pentru schimbare.

Caută cauza din spatele crizei

Nu orice izbucnire este o încercare de a testa limitele. Uneori, copilul are nevoie de confort, mâncare, somn sau pur și simplu de câteva momente pentru a se liniști.

Observarea contextului poate ajuta părintele să înțeleagă ce declanșează anumite comportamente și să aleagă o reacție mai potrivită.

Etapa nu durează pentru totdeauna

Pe măsură ce limbajul, autocontrolul și capacitatea de reglare emoțională se dezvoltă, crizele tind să devină mai rare și mai puțin intense. Pentru multe familii, schimbările pozitive apar între 3 și 4 ani, deși fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare.

Răbdarea, consecvența, rutinele previzibile și afecțiunea pot ajuta copilul să treacă prin această perioadă. Dacă părinții sunt îngrijorați de comportamentul copilului sau se tem că acesta ar putea indica o problemă medicală, este recomandat să discute cu un specialist în sănătatea copiilor.