Pierderea auzului este mai complexă decât simpla nevoie de a crește volumul.

Odată cu înaintarea în vârstă, anumite sunete pot deveni mai greu de perceput, iar conversațiile pot fi mai dificil de urmărit, mai ales atunci când există zgomot de fundal.

Pentru aproximativ o treime dintre adulții cu vârste înaintate, această problemă poate afecta nu doar comunicarea, ci și viața socială și starea de bine.

Ce se întâmplă cu auzul

Urechea are trei componente principale: urechea externă, care include canalul auditiv, urechea medie, formată din timpan și cele trei oscioare conectate la acesta, și urechea internă.

Odată cu înaintarea în vârstă, urechea internă este cea care suferă de obicei cele mai multe modificări. În interiorul cohleei se află mii de celule ciliate foarte mici, esențiale pentru auz. Expunerea la zgomot, anumite medicamente și alte forme de traumă pot afecta aceste celule de-a lungul timpului.

Nervul auditiv, cunoscut și sub numele de nervul cranian VIII, este și el implicat. Fără stimulare suficientă, unele fibre nervoase își pot pierde din funcționalitate, iar legătura dintre ureche și creier poate fi afectată. Și creierul se schimbă odată cu vârsta, ceea ce poate face procesarea sunetelor mai dificilă. Vorbirea mai lentă și reducerea zgomotului din jur pot ajuta creierul să înțeleagă mai ușor ceea ce aude.

Auzul și echilibrul

Urechea internă nu este responsabilă doar pentru auz. O altă componentă, sistemul vestibular, contribuie la menținerea echilibrului. Și aici există celule ciliate care pot fi afectate de procesul de îmbătrânire. Pentru a ne menține stabilitatea, avem nevoie însă și de vedere și propriocepție, adică simțul poziției corpului în spațiu.

Atunci când vederea și auzul scad împreună, riscul de cădere poate crește, deoarece organismul pierde o parte din informațiile care îl ajută să își mențină echilibrul.

Primele semne ale pierderii auzului

Unul dintre cele mai frecvente efecte ale îmbătrânirii este pierderea treptată a sensibilității la sunetele de frecvență înaltă. De aceea, unele persoane spun că pot auzi, dar nu mai înțeleg clar ce li se spune. În limba engleză, anumite sunete precum S, F și TH contribuie la claritatea cuvintelor. Atunci când aceste frecvențe devin mai greu de perceput, vocalele pot fi auzite, dar cuvintele par mai puțin clare.

Țiuitul sau bâzâitul în urechi

Pierderea auzului poate fi însoțită și de tinitus, perceput sub forma unui țiuit, bâzâit sau zumzet în urechi. Cauzele pot fi legate de deteriorarea celulelor ciliate sau a nervilor. Unele cercetări indică și activitate în zona creierului responsabilă de auz atunci când apare tinitusul. Sunetul nu există în mediul înconjurător, însă creierul se comportă ca și cum acesta ar fi prezent.

Când trebuie cerut ajutorul

Pierderea auzului asociată îmbătrânirii apare, de regulă, treptat. O schimbare bruscă este însă un motiv pentru consult medical. De asemenea, trebuie solicitat ajutor medical dacă apare sângerare din ureche, amețeală severă însoțită de vărsături, probleme importante de echilibru sau imposibilitatea de a sta în picioare fără a cădea.

Alte cauze posibile

Traumele și leziunile pot afecta auzul, inclusiv prin deteriorarea structurilor fizice ale urechii, cum ar fi perforarea timpanului. Există și medicamente ototoxice, care pot afecta urechea. Printre acestea se numără anumite antibiotice puternice și medicamente utilizate în chimioterapie, motiv pentru care pacienții sunt adesea informați despre acest risc înainte de tratament.

Expunerea la zgomot poate, de asemenea, agrava pierderea auzului. Riscul poate varia de la o persoană la alta, iar factorii genetici pot influența modul în care urechile reacționează la zgomot.

Au fost identificate peste 150 de gene asociate cu pierderea auzului. Unele sunt legate de sindroame precum sindromul Usher, în timp ce alte forme de pierdere a auzului nu sunt asociate cu un sindrom. Infecțiile urechii pot reprezenta o altă cauză. Problemele de funcționare ale trompei lui Eustachio pot duce la senzația de presiune sau de ureche înfundată.

Afecțiuni și stil de viață

Unele probleme de sănătate sunt asociate cu un risc mai mare de pierdere a auzului. Printre acestea se numără bolile cardiovasculare, diabetul, boala cronică de rinichi și artrita. Există și factori de stil de viață care pot influența auzul. Datele disponibile sugerează că fumatul nu este benefic pentru sănătatea auzului.

În cazul tinitusului, nicotina, alcoolul, cofeina și stresul pot intensifica simptomele. Pentru persoanele care observă o legătură între cofeină și țiuitul din urechi, poate fi utilă reducerea consumului și urmărirea modificărilor simptomelor.

Cum afectează viața de zi cu zi

Pierderea auzului poate avea efecte emoționale importante. Unele persoane devin mai anxioase pentru că se tem că pierd informații sau că au înțeles greșit o conversație. Pot apărea și sentimente de nesiguranță sau chiar depresie. O persoană poate începe să evite întâlnirile cu prietenii sau activitățile de grup pentru că îi este greu să urmărească discuțiile.

Și activitățile fizice se pot schimba. De exemplu, cineva care merge cu bicicleta poate deveni mai precaut dacă nu mai aude o persoană sau un obiect care se apropie din spate.

Pierderea auzului presupune și un efort suplimentar pentru creier. Atunci când anumite cuvinte lipsesc dintr-o conversație, creierul încearcă să completeze informațiile care nu au fost auzite. Acest proces poate crește încărcarea cognitivă și poate contribui la senzația de oboseală după o zi plină.

Când este necesar un test

Uneori, persoana care are pierdere de auz nu își dă seama cât de multe informații pierde. Membrii familiei pot fi primii care observă că cineva nu mai aude la fel de bine sau participă mai puțin la conversații. Un consult poate începe cu un examen al urechii și o evaluare de bază. Dacă problema nu este explicată de factori precum acumularea de ceară, pacientul poate fi trimis la un audiolog pentru un test auditiv.

Testarea include de obicei întrebări despre istoricul medical, stilul de viață, riscurile de pierdere a auzului și istoricul familial. Apoi sunt testate diferite sunete, de la frecvențe joase la cele înalte, pentru a vedea cât de puternic trebuie să fie un sunet pentru a putea fi auzit.

Testarea poate include și conducția osoasă. În acest caz, un dispozitiv poziționat pe cap transmite sunetul către cohlee, ocolind urechea externă și urechea medie. Compararea celor două teste poate indica dacă problema se află în urechea medie sau în urechea internă.

Când poate ajuta un aparat auditiv

În cazul unei pierderi ușoare a auzului, unele persoane își pot îmbunătăți comunicarea prin schimbări simple. Reducerea zgomotelor inutile, obținerea atenției interlocutorului și comunicarea față în față pot face conversațiile mai ușor de urmărit.

Dacă problema apare mai ales atunci când televizorul este pornit, creșterea frecvențelor înalte, în locul volumului general, poate fi de ajutor pentru unele persoane, deoarece frecvențele înalte sunt adesea primele afectate.

Atunci când pierderea auzului este mai importantă, poate fi necesară amplificarea sunetului. Înainte de recomandarea unui aparat auditiv, audiologul evaluează nu doar cât de tare trebuie să fie un sunet pentru a fi auzit, ci și cât de clar este acesta. Dacă o persoană poate înțelege majoritatea cuvintelor după ce sunetul este amplificat, există șanse bune ca aparatul auditiv să fie util.

Ce pot face aparatele auditive

Aparatele auditive pot amplifica sunetele și folosesc strategii de reducere a zgomotului. Unele utilizează mai multe microfoane pentru a diminua sunetele provenite din lateral sau din spatele utilizatorului și pentru a se concentra mai mult asupra celor din față.

Totuși, aparatele auditive nu pot elimina complet zgomotul de fundal. Tehnologia s-a îmbunătățit, inclusiv prin utilizarea învățării automate, însă dispozitivele nu pot reproduce încă toate capacitățile creierului uman.

Pentru persoanele cu pierdere ușoară sau moderată a auzului, anumite dispozitive disponibile fără prescripție pot reprezenta o alternativă. După efectuarea unui test auditiv, unele dispozitive pot fi configurate astfel încât să funcționeze ca aparate auditive.

Ce tratamente sunt disponibile

În cazul problemelor de la nivelul urechii medii, tratamentul poate include uneori o intervenție chirurgicală sau medicamente. Acest tip de pierdere a auzului este însă mai puțin frecvent și reprezintă aproximativ 10% dintre cazuri.

Pierderea permanentă a auzului la nivelul urechii interne nu poate fi inversată în prezent. Cercetătorii au reușit să cultive celule ciliate, însă acestea nu pot fi încă conectate la creier într-un mod care să restabilească auzul. Chiar și așa, stimularea nervului auditiv printr-o amplificare adecvată poate contribui la menținerea clarității auzului pe termen lung.

Cum îți protejezi auzul

Controlează volumul

Dacă o altă persoană poate auzi sunetul emis de căștile sau dispozitivele tale, volumul poate fi prea ridicat. Reducerea nivelului sonor este una dintre măsurile simple care pot proteja auzul;

folosește protecție în locurile zgomotoase

La concerte și alte activități foarte zgomotoase, dopurile de urechi concepute pentru muzică pot reduce expunerea la sunete puternice fără să afecteze semnificativ experiența auditivă;

fii atent la medicamente

Este important să citești informațiile despre posibilele efecte adverse ale medicamentelor. Dacă un tratament poate afecta auzul, medicul ar trebui să discute acest risc cu pacientul.

În cazul unei expuneri îndelungate la zgomot în tinerețe, nu este posibil să se stabilească doar pe baza amintirilor dacă auzul a fost afectat. Un test auditiv poate identifica tiparul asociat pierderii auzului provocate de zgomot.

Tehnologia continuă să avanseze

Cercetătorii caută în continuare modalități de a reduce riscul deteriorării celulelor ciliate. Există deja posibilitatea de a crește astfel de celule în laborator, însă problema este conectarea lor la creier.

Dezvoltarea unor soluții capabile să prevină sau să reducă pierderea celulelor ciliate ar putea schimba tratamentul pierderii auzului în viitor. Până atunci, protejarea auzului și evaluarea periodică rămân importante pentru menținerea unei bune capacități de comunicare și participare la viața de zi cu zi.