La doar 90 de minute cu mașina de Copenhaga se află Parcul Național Söderåsen, una dintre cele mai întinse păduri de foioase protejate din nordul Europei.

Parcul a fost înființat în 2001 și protejează peste 1.600 de hectare din masivul Söderåsen. Peisajul s-a format de-a lungul mileniilor, în urma unor procese geologice complexe, fracturi ale scoarței terestre, activități vulcanice și perioade glaciare. Astăzi, zona este cunoscută pentru pădurile sale de fag, traseele de drumeție și peisajele spectaculoase.

La intrarea în parc se află micul sat Röstånga, de unde turiștii își fac provizii înainte de a porni prin pădure pe jos, cu bicicleta sau călare. Localitatea găzduiește, de asemenea, evenimente cu mâncare, muzică live și artă.

O pădure cu o istorie surprinzătoare

Söderåsen pare astăzi un ținut neatins, însă trecutul său spune o poveste complet diferită. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, platoul era în mare parte defrișat. Terenul era transformat în pășuni și ars în mod repetat pentru a îmbunătăți condițiile pentru animale.

Dovezile au fost descoperite după ce cercetătorii au prelevat o mostră de sedimente de pe fundul lacului Odensjön. Aceasta a oferit informații despre aproximativ 600 de ani de utilizare a terenului. Astăzi, diferența este impresionantă. Păduri dense de fag, trunchiuri acoperite de mușchi și rădăcini masive domină peisajul. Lemnul mort este lăsat să se descompună în mod natural, oferind un habitat bogat pentru numeroase specii.

Lacul misterios din mijlocul pădurii

Unul dintre cele mai spectaculoase locuri din parc este Odensjön, cunoscut și sub numele de Lacul lui Odin. Lacul are o formă aproape perfect circulară, este înconjurat de versanți abrupți acoperiți cu fagi și este alimentat de izvoare subterane. Localnicii spun că ar fi „fără fund”.

După aproximativ 15 minute de mers prin pădure, vizitatorii ajung la lac, înconjurat de vegetație. Zona este populată de lăcuste, libelule, gândaci și alte viețuitoare, iar înotul în lac oferă o experiență neobișnuită într-un cadru aproape sălbatic.

Trasee pentru cei care caută liniștea

Din Skäralid, una dintre intrările principale în parc, pornesc mai multe trasee. Aici se află și centrul pentru vizitatori Naturum, alături de Café Italia, ambele cu vedere spre un baraj pitoresc. Unul dintre cele mai interesante trasee este Hjortsprångsrundan, un circuit de aproximativ trei ore. Denumirea sa provine de la o metodă preistorică de vânătoare prin care animalele erau împinse spre marginea unei stânci înguste.

Traseul traversează zone cu iarbă de stepă și afin, iar rocile de gnais au o nuanță roz intens. Pe drum pot fi observate păsări de pradă, ferigi, licheni, ciuperci și alte forme de viață care recolonizează treptat terenul. Unii dintre versanți au scăpat de defrișările istorice și sunt considerați cei mai apropiați de aspectul pădurii străvechi.

Viața sălbatică apare la tot pasul

Pe măsură ce traseul coboară spre vale, izvoarele și pâraiele alimentează râul Skärån. Aerul devine mai umed, iar vegetația devine tot mai densă. În timpul unei drumeții, printre copaci poate apărea chiar și un cerb. Un astfel de moment a fost surprins în parc când un pui de cerb a ieșit dintre arinii de pe marginea pădurii și a rămas pentru câteva clipe față în față cu un vizitator.

În jur se găsesc și alte indicii ale trecutului uman, de la vechi drumuri și movile de pietre rezultate în urma defrișărilor până la ziduri construite din piatră uscată.

Un exemplu de regenerare naturală

O parte importantă a poveștii parcului este legată de refacerea pădurii. După declararea zonei drept parc național, eforturile de conservare au inclus îndepărtarea molidului norvegian, o specie care nu era originară din această zonă, și înlocuirea sa cu arbori de foioase.

Rezultatul poate fi văzut astăzi pe trasee: pădurea este din nou dominată de arbori de foioase, iar ferigile, lichenii, ciupercile, semințele și sporii continuă să se răspândească. Söderåsen a devenit astfel un exemplu al modului în care un peisaj afectat de intervenția umană se poate reface atunci când natura primește suficient timp și protecție.

Priveliștea de la 212 metri

În ultima zi, unul dintre punctele esențiale ale vizitei este Kopparhatten, cel mai înalt punct de belvedere din parc, situat la 212 metri altitudine. De aici poate fi admirat același peisaj reprezentat într-o pictură din 1840.

Diferența este uimitoare: în imaginea veche, zona era aproape lipsită de copaci, în timp ce astăzi este acoperită de o pădure densă. Parcul își schimbă complet aspectul de-a lungul anului. Vara predomină verdele, toamna apar nuanțele de rugină și auriu, iarna peisajul este dominat de zăpadă și stâncă, iar primăvara apar anemonele de pădure și frunzele fragile.

Unde se pot caza turiștii

La intrarea în parc se află Villa Söderåsen, o pensiune cu structură din lemn construită în 1904. Clădirea a fost ridicată pentru turiștii care ajungeau cu noua cale ferată și căutau o legătură mai apropiată cu natura. Tarifele pentru o cameră dublă pornesc de la 1.095 de coroane suedeze, aproximativ 85 de lire sterline, cu mic dejun inclus.

O altă opțiune este Söderåsens Skafferi, un „vandrarhem”, adică un tip de pensiune pentru călători. Camerele duble pornesc de la aproximativ 78 de lire sterline. Parcul are și mai multe zone pentru campare în sălbăticie, dotate cu adăposturi împotriva vântului și locuri pentru grătar. Accesul cu transportul public este posibil, iar călătoria dinspre Copenhaga durează aproximativ două ore.