Hei Lykkers, un studiu recent arată că cercetările privind urmărirea animalelor acvatice sunt distribuite inegal în întreaga lume.

Cele mai multe studii se desfășoară în țări stabile din punct de vedere politic, vorbitoare de limba engleză și cu finanțare ridicată pentru conservare, în timp ce unele dintre cele mai importante zone pentru biodiversitate rămân insuficient studiate.

Cercetătorii avertizează că aceste lacune pot îngreuna înțelegerea și protejarea speciilor pe cale de dispariție. Regiuni precum nord-vestul Africii, sud-estul Africii, Marea Roșie și zona Indo-Pacifică au nevoie de mai multă atenție, mai ales în contextul pierderii continue a biodiversității.

Unde se concentrează cercetările

Cercetătorii de la Shedd Aquarium din Chicago și de la alte instituții colaboratoare au analizat mii de publicații științifice evaluate de specialiști, care au folosit metode de telemetrie acustică și prin satelit de-a lungul a patru decenii.

Rezultatele au arătat că 87% dintre studii au fost realizate în țările clasate cel mai sus în ceea ce privește stabilitatea politică, iar 95% au fost efectuate în țările cu cele mai ridicate niveluri de finanțare pentru conservare. Din cele 2.728 de studii de telemetrie analizate, mai mult de jumătate au fost realizate doar în Statele Unite, Canada și Australia.

În schimb, regiunea Indo-Pacifică, una dintre cele mai bogate zone din lume în ceea ce privește biodiversitatea, a reprezentat mai puțin de 1% dintre studiile de telemetrie.

Cercetarea prin telemetrie presupune marcarea și urmărirea animalelor individuale cu ajutorul semnalelor acustice sau al sateliților. Această metodă permite documentarea deplasării animalelor atât în ecosistemele marine, cât și în cele de apă dulce.

Studiul a analizat locurile în care au fost realizate cercetări de telemetrie și a modelat distribuția acestora în funcție de factori precum stabilitatea politică a fiecărei țări, finanțarea pentru conservare, populația, statutul limbii engleze ca limbă maternă și alte caracteristici.

Potrivit autorilor, aceste diferențe nu sunt neapărat surprinzătoare. Țările stabile din punct de vedere politic și care dispun de mai multe resurse investesc, în general, mai mulți bani în cercetarea propriilor resurse naturale.

De asemenea, realizarea cercetărilor la nivel local facilitează obținerea autorizațiilor, importul echipamentelor necesare, protejarea cercetătorilor pe teren și desfășurarea unor proiecte pe termen lung fără întreruperi.

Dezvoltarea capacității în regiunile neglijate

Pentru a reduce dificultățile logistice întâlnite în regiunile greu accesibile, cercetătorii subliniază importanța dezvoltării capacității locale și a colaborării cu oamenii de știință din respectivele țări.

Astfel de parteneriate pot facilita schimbul de cunoștințe și competențe științifice, pot îmbunătăți accesul la echipamente și infrastructură și pot contribui la dezvoltarea unor proiecte de cercetare durabile, pe termen lung și cu obiective clar definite.

Cercetătorii subliniază că animalele nu sunt limitate de granițele țărilor sau regiunilor, mai ales în cazul apelor care conectează diferite părți ale planetei. Din acest motiv, colaborarea internațională este esențială pentru înțelegerea și protejarea ecosistemelor acvatice și a animalelor care depind de ele.

Studiul evidențiază necesitatea unei distribuții mai echitabile a eforturilor de cercetare. Investițiile în regiunile care rămân în prezent insuficient studiate ar putea contribui la obținerea unor informații esențiale despre deplasarea animalelor și la îmbunătățirea măsurilor de conservare și de gestionare a pescuitului.

Într-o lume în care pierderea biodiversității continuă, înțelegerea ecosistemelor din toate regiunile este esențială. Cercetătorii consideră că sprijinirea oamenilor de știință locali și dezvoltarea unor colaborări internaționale pe termen lung pot ajuta la reducerea acestor lacune și la protejarea mai eficientă a biodiversității globale.