Munții înalți din Europa sunt adesea considerați printre cele mai clare locuri pentru observarea schimbărilor climatice.

Temperaturile cresc, condițiile zăpezii se modifică, iar speciile de plante asociate cu mediile mai calde își fac apariția la altitudini tot mai mari.

Dar o nouă cercetare sugerează că situația este mai complicată decât simplul principiu „temperaturi mai ridicate înseamnă mai multe plante iubitoare de căldură”.

Un studiu internațional amplu, care a analizat 724 de parcele de monitorizare permanentă de pe 53 de vârfuri montane, a descoperit o tendință generalizată către speciile care preferă condițiile mai calde. Totuși, la nivelul fiecărui sit, amploarea schimbării vegetației era slab corelată cu măsura în care crescuseră temperaturile.

21 de ani de monitorizare montană

Cercetătorii au folosit date colectate prin rețeaua de monitorizare GLORIA, care urmărește vegetația de pe vârfurile montane din Europa. Parcelele au fost monitorizate în mod repetat timp de 21 de ani, oferind o imagine neobișnuit de detaliată asupra modului în care comunitățile de plante alpine s-au schimbat în timp.

Studiul a acoperit principalele regiuni montane din Europa și a comparat înregistrările privind vegetația cu mai multe măsuri diferite ale schimbărilor de temperatură, inclusiv temperaturile generale ale aerului și condițiile locale de la nivelul solului.

Tendința generală era clară: speciile asociate cu temperaturile ridicate au devenit mai comune pe multe vârfuri. Acest proces este cunoscut sub numele de termofilizare — o schimbare a comunităților de plante către specii adaptate la medii mai calde.

Vârfuri mai calde, dar reacții diferite

La prima vedere, explicația pare evidentă. Temperaturile cresc, speciile de la altitudini mai joase și mai calde se deplasează în sus, iar comunitățile alpine adaptate la frig se schimbă treptat. Acest model devine evident atunci când cercetătorii analizează întreaga regiune montană.

Zonele care au experimentat o încălzire mai puternică au prezentat, în general, o schimbare mai accentuată către vegetația asociată cu temperaturile ridicate. Dar dacă te uiți la un vârf individual sau la o parcelă de monitorizare, relația devine mult mai puțin simplă.

Unele locuri s-au schimbat considerabil chiar și atunci când încălzirea măsurată a fost relativ modestă. Altele au înregistrat creșteri clare ale temperaturii fără o transformare la fel de dramatică a comunităților de plante.

Acest lucru înseamnă că temperatura, de una singură, nu poate explica ceea ce se întâmplă în fiecare porțiune de vegetație alpină.

Plantele din apropiere contează

Una dintre cele mai puternice influențe s-a dovedit a fi surprinzător de simplă: ce specii creșteau deja în apropiere.

Un climat mai cald poate face ca un vârf să devină potrivit pentru o plantă provenită de la altitudini mai joase, dar specia respectivă trebuie mai întâi să ajungă în noul habitat. Dacă plantele asociate cu temperaturile ridicate sunt deja stabilite în apropierea unui sit de monitorizare, există șanse mult mai mari ca acestea să se răspândească în acel loc pe măsură ce condițiile devin favorabile.

Dacă acești posibili colonizatori lipsesc din peisajul înconjurător, vegetația ar putea răspunde mult mai lent chiar și atunci când temperaturile cresc. Cu alte cuvinte, schimbările climatice pot deschide ușa, dar plantele trebuie să se afle suficient de aproape pentru a trece prin ea — metaforic vorbind.

Stâncile, solul și relieful modelează, de asemenea, rezultatul

Vârfurile montane sunt medii extrem de variate. O parcelă de monitorizare poate fi amplasată pe un sol adânc, iar alta printre stânci expuse și grohotișuri. Expunerea la vânt, umiditatea, durata menținerii stratului de zăpadă, orientarea versantului și nivelul de perturbare pot varia, de asemenea, dramatic pe distanțe surprinzător de scurte.

Studiul a constatat că particularitățile substratului au reprezentat o altă influență importantă asupra vitezei cu care s-au schimbat comunitățile de plante.

O specie ar putea tolera, teoretic, temperaturile mai ridicate de pe un vârf, dar totuși să nu reușească să se stabilească din cauza unui sol nepotrivit. Acest lucru ajută la explicarea motivului pentru care locațiile învecinate care se confruntă cu tendințe climatice similare pot dezvolta comunități de plante foarte diferite.

De ce este interesant Sempervivum montanum

Un exemplu este Sempervivum montanum, o specie de plantă adaptată mediilor montane.

Specia crește în mod normal în habitate alpine stâncoase și este relativ bine adaptată la condiții calde și uscate. În ultimii ani, cercetătorii au înregistrat-o pentru prima dată pe vârfurile monitorizate din Masivul Mercantour din Alpii francezi.

Un alt exemplu este clopoțelul cu barbă, Campanula barbata, o specie asociată de regulă cu pajiștile subalpine. Aceasta a fost observată tot mai frecvent la altitudini mai mari în anumite zone din Alpii elvețieni.

Aceste apariții ilustrează schimbarea mai largă pe care o detectează oamenii de știință, dar arată și de ce schimbările nu se produc în același ritm peste tot.

Acest lucru înseamnă că încălzirea este mai puțin importantă?

Nu: cercetătorii subliniază faptul că schimbările climatice rămân principalul factor din spatele transformării pe termen lung.

Contradicția aparentă provine din diferența de scară.

La nivelul unei singure parcele de monitorizare, factorii locali pot domina.

La scara unui întreg lanț montan, însă, semnalul climatic devine mult mai clar: o încălzire mai puternică este, în general, asociată cu o schimbare mai accentuată către vegetația iubitoare de căldură.

Prin urmare, ambele observații pot fi adevărate în același timp.

Schimbările climatice remodelează vegetația alpină din Europa, în timp ce vârfurile individuale răspund în funcție de propria combinație de plante, relief și condiții de mediu.

De ce sunt importante studiile de lungă durată

Ecosistemele alpine se schimbă adesea lent.

Plantele au nevoie de timp pentru a se răspândi, a se stabili și a concura cu speciile care ocupă deja un sit. Prin urmare, unele răspunsuri ecologice pot apărea la ani de zile după schimbările de temperatură.

Acest lucru face ca monitorizarea pe termen lung să fie deosebit de importantă.

Câțiva ani cu veri neobișnuit de calde nu pot dezvălui direcția completă în care evoluează un ecosistem. Decenii de observații repetate sunt mult mai utile pentru separarea variațiilor pe termen scurt de schimbările biologice durabile.

Cercetătorii susțin că monitorizarea continuă și extinsă va fi esențială pentru a anticipa ce se va întâmpla cu biodiversitatea montană în viitor.

Un viitor montan mai complicat

Studiul oferă un memento util că ecosistemele răspund rareori la schimbările climatice în mod uniform și ordonat.

Vârfurile Europei se încălzesc, iar plantele asociate cu temperaturile ridicate devin indiscutabil mai comune. Dar fiecare munte are propriile condiții inițiale, specii învecinate și bariere fizice.

Direcția generală este din ce în ce mai clară: vegetația alpină se îndreaptă către specii asociate cu un climat mai cald. Ceea ce rămâne mult mai dificil de prezis este exact cât de repede — și sub ce formă — va evolua această transformare pe fiecare vârf în parte.