Rata anuală a inflației, măsurată prin indicele prețurilor de consum, a ajuns la 10,42% în iunie 2026, cu 0,55 puncte procentuale peste nivelul din martie.

Accelerarea s-a datorat în principal efectelor conflictului din Orientul Mijlociu, care s-au transmis prin prețuri mai ridicate și volatile la energie, precum și unor factori interni, inclusiv ajustarea unor prețuri administrate și deprecierea leului față de principalele valute.

În sens opus au acționat scăderea cererii de consum și evoluțiile favorabile ale prețurilor produselor agroalimentare.

În spatele creșterii ratei anuale a inflației în trimestrul al II-lea s-a aflat în principal componenta energetică. Rata anuală a inflației pentru combustibili a crescut de la 12,9% în martie la 19,2% în mai, înainte de a se tempera la 16% în iunie.

Dinamica prețurilor energiei electrice și gazelor naturale s-a accelerat, în principal ca urmare a efectelor de bază. Presiunile asupra prețurilor energiei electrice au reapărut pe fondul temperaturilor ridicate din iunie, în timp ce, în cazul gazelor naturale, unele efecte au provenit din scumpirea materiilor prime asociată crizei din Orientul Mijlociu.

Schema de sprijin a contribuit la limitarea impactului direct asupra gospodăriilor, fără însă a elimina presiunile indirecte transmise prin costurile companiilor.

Rata medie anuală a inflației a continuat să crească în trimestrul al II-lea din 2026. În iunie, aceasta a fost de 9,8% potrivit metodologiei naționale și de 8,6% conform indicelui armonizat, cu 1,3 puncte procentuale, respectiv 1 punct procentual, peste nivelurile de la sfârșitul primului trimestru.

La rândul său, rata anuală a inflației de bază CORE2 ajustată și-a întrerupt tendința descendentă în trimestrul al II-lea din 2026, ajungând la 8,3% în iunie, cu 0,1 puncte procentuale peste nivelul din martie. Evoluțiile diferitelor subcomponente au fost însă mixte.

Dinamica anuală a prețurilor alimentelor procesate a continuat să scadă, ajungând la 7,4% în iunie, față de 7,9% în martie. Evoluția a fost determinată de condițiile favorabile de pe piețele agroalimentare și de ajustarea semnificativă a costurilor unitare cu forța de muncă din industria alimentară.

În schimb, ritmul de creștere a prețurilor produselor nealimentare s-a majorat ușor, la 7,1% în iunie, de la 6,9% în martie. Principala cauză a fost acumularea presiunilor de-a lungul lanțurilor valorice, în urma creșterii prețurilor unor materii prime și ale unor produse intermediare importate, în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, dar și al crizei microcipurilor.

Prețurile serviciilor de piață au înregistrat cea mai pronunțată accelerare, dinamica lor anuală ajungând la 11,5% în iunie, față de 10,5% în martie.

Această evoluție a reflectat în principal deprecierea leului, având în vedere ponderea ridicată a prețurilor exprimate în euro, creșterea costurilor cu energia, precum și anumite presiuni specifice în unele segmente ale cererii de consum. Per ansamblu, serviciile au continuat să reprezinte componenta cu cea mai persistentă inflație de bază.

Rata anuală de variație a costurilor unitare cu forța de muncă la nivelul întregii economii a crescut la 1,9% în primul trimestru din 2026, față de 0,3% în trimestrul precedent.

Evoluția a avut loc pe fondul scăderii dinamicii anuale a productivității muncii, la 0,1%, de la 2,8% în trimestrul anterior, și al menținerii unui ritm pozitiv de creștere a compensației pe salariat, de 2%, deși acesta a fost mai lent decât în trimestrul precedent.

În industrie, rata anuală de variație a costurilor salariale unitare s-a temperat la 4,1%, comparativ cu 7,8% în trimestrul al patrulea din 2025, ca urmare atât a încetinirii dinamicii salariilor, cât și a concedierilor.

Totuși, datele pentru perioada aprilie-mai indică un ritm anual de creștere mai rapid, de 6,4%, pe fondul unei contracții semnificative a producției industriale, până la niveluri comparabile cu cele din perioada pandemiei, mult mai accentuată decât ajustarea costurilor cu forța de muncă.

Politica monetară de la publicarea raportului anterior privind inflația

În ședința din 15 mai 2026, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României a decis menținerea ratei dobânzii de politică monetară la 6,50% pe an. Ratele dobânzilor aferente facilităților permanente au fost, de asemenea, menținute la aceleași niveluri, respectiv rata facilității de depozit la 5,50% pe an și rata facilității de creditare, de tip Lombard, la 7,50% pe an.

În martie 2026, rata anuală a inflației își întrerupsese tendința lent descendentă, crescând la 9,87%, de la 9,31% în februarie. Evoluția a fost determinată de majorarea semnificativă a prețurilor combustibililor în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, efect contrabalansat într-o mică măsură de scăderile reduse ale dinamicii prețurilor energiei și ale prețurilor administrate, precum și de inflația de bază.

În ansamblul primului trimestru din 2026, rata inflației pe 12 luni a crescut astfel ușor, deoarece influențele provenite din accelerarea prețurilor combustibililor și din reluarea moderată a creșterii prețurilor alimentelor cu prețuri volatile și ale produselor din tutun au depășit într-o anumită măsură efectele scăderii considerabile a prețurilor gazelor naturale și energiei electrice, precum și ale încetinirii ușoare a inflației de bază.

Rata anuală a inflației CORE2 ajustată intrase la începutul anului 2026 pe o traiectorie ușor descendentă, coborând la 8,2% în martie, de la 8,5% în decembrie 2025. Evoluția a fost influențată de efectele de bază dezinflaționiste și de scăderea prețurilor unor produse agroalimentare și a dinamicii prețurilor de import, dar și de cererea de consum mai slabă.

În plan intern, incertitudinile sporite au fost asociate cu posibile măsuri viitoare de continuare a consolidării bugetare după anul în curs, în conformitate cu Planul fiscal-structural național pe termen mediu convenit cu Comisia Europeană și cu procedura aplicabilă deficitului excesiv.

Incertitudini și riscuri ridicate pentru perspectivele activității economice și, implicit, pentru evoluția inflației pe termen mediu au apărut și în urma conflictului din Orientul Mijlociu și a crizei energetice globale.

Acestea puteau afecta, prin mai multe canale, puterea de cumpărare a consumatorilor, precum și activitatea și profiturile companiilor, inclusiv prin influențarea dinamicii economiilor și a inflației din Europa și din întreaga lume și a percepției asupra riscului în regiune, cu efect asupra costurilor de finanțare.

În acel moment, absorbția și utilizarea la maximum a fondurilor europene, în special a celor aferente Planului Național de Redresare și Reziliență, erau esențiale pentru a contrabalansa parțial efectele contracționiste ale consolidării bugetare și ale conflictului din Orientul Mijlociu, precum și pentru realizarea reformelor structurale necesare, inclusiv a tranziției energetice.

Deciziile de politică monetară ale Băncii Centrale Europene și ale Rezervei Federale a Statelor Unite, precum și orientarea politicilor monetare ale băncilor centrale din regiune au fost, de asemenea, relevante.

Ulterior, rata inflației pe 12 luni a continuat să crească în primele două luni ale trimestrului al II-lea din 2026, ajungând la 10,85% în mai. Accelerarea a fost determinată în principal de creșterile semnificative ale dinamicii prețurilor gazelor naturale, combustibililor și prețurilor administrate, pe fondul efectelor de bază și al majorării prețurilor petrolului, precum și în urma unei creșteri importante a chiriilor pentru locuințele aflate în proprietatea statului.

În același timp, rata anuală a inflației CORE2 ajustată și-a întrerupt tendința lent descendentă începută la debutul anului 2026, crescând ușor în ambele luni și ajungând la 8,5% în mai 2026, de la 8,2% în martie. Evoluția a fost determinată de efectele indirecte ale combustibililor mai scumpi și de creșterea cursului EUR/RON și a dinamicii unor prețuri de import, pe fondul unor așteptări ridicate privind inflația pe termen scurt.

La rândul său, activitatea economică a stagnat în primul trimestru din 2026, după o contracție de 1,9% în trimestrul al patrulea din 2025, calculată ca variație trimestrială. Acest lucru a făcut probabilă o extindere moderată a deficitului de cerere agregată în perioada respectivă, în concordanță cu așteptările.

În primul trimestru din 2026, activitatea economică a scăzut cu 1,2% față de aceeași perioadă a anului precedent, după o creștere de 0,2% în trimestrul al patrulea din 2025.

Evoluția s-a produs în condițiile în care consumul gospodăriilor a înregistrat o scădere mai puternică în termeni anuali, iar ritmul formării brute de capital fix a încetinit, deși a rămas robust.

În același timp, exporturile nete au avut un efect expansionist mai redus în primul trimestru din 2026, ca urmare a diminuării diferențialului pozitiv dintre dinamica anuală a exporturilor de bunuri și servicii și cea a importurilor, în termeni de volum, ambele scăzând față de trimestrul precedent.

În consecință, în perioada respectivă, deficitul comercial a înregistrat o contracție mai redusă în termeni anuali, în timp ce deficitul de cont curent a consemnat o scădere anuală mai rapidă, pe fondul îmbunătățirii evoluției balanțelor de venituri.

La momentul ședinței Consiliului de administrație al BNR din 8 iulie 2026, evaluările indicau perspectiva unei ușoare scăderi a ratei anuale a inflației în iunie, urmată de o diminuare substanțială în trimestrul al III-lea din 2026, conform estimărilor anterioare. Evoluția era anticipată pe fondul estompării efectelor directe ale eliminării plafonului pentru prețul energiei electrice și ale majorării cotelor de TVA și a accizelor.

În același timp, pe un orizont mai lung erau așteptate presiuni dezinflaționiste fundamentale tot mai evidente, provenite în principal din cererea agregată, pe fondul corecției bugetare inițiate în 2025 și continuate în 2026.

Aceasta urma să aibă implicații favorabile și asupra așteptărilor privind inflația și să contribuie la ajustarea deficitului de cont curent.

Pe baza datelor și evaluărilor disponibile la acel moment și ținând cont de nivelul foarte ridicat al incertitudinii, Consiliul de administrație al BNR a decis, în ședința din 8 iulie 2026, să mențină rata dobânzii de politică monetară la 6,50% pe an.

De asemenea, Consiliul a decis menținerea ratei facilității de depozit la 5,50% pe an și a ratei facilității de creditare, de tip Lombard, la 7,50% pe an. Totodată, Consiliul de administrație al BNR a decis menținerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit.

Perspectivele inflației

Perspectivele economiei globale rămân caracterizate de un nivel ridicat de incertitudine, alimentat în principal de consecințele economice ale conflictului din Orientul Mijlociu și de volatilitatea piețelor energetice.

O influență favorabilă provine din dinamica robustă a investițiilor în tehnologie, susținută, printre altele, de dezvoltarea și extinderea utilizării inteligenței artificiale, care atenuează parțial efectele negative ale șocului energetic.

Potrivit celor mai recente evaluări ale Fondului Monetar Internațional, economia globală ar urma să crească cu 3% în 2026 și cu 3,4% anul viitor. Acest lucru indică o încetinire temporară în acest an, urmată de o revenire, însă evoluțiile rămân neuniforme.

Economiile importatoare de energie sunt mai expuse efectelor negative, în timp ce economiile mai bine integrate în lanțurile tehnologice beneficiază mai mult de dinamica investițiilor asociate inteligenței artificiale.

În același timp, procesul de dezinflație la nivel mondial a fost întrerupt temporar pe fondul creșterii prețurilor energiei și alimentelor. Scenariile de bază ale principalelor instituții internaționale presupun o normalizare treptată a tranzitului prin Strâmtoarea Hormuz și o scădere ulterioară a prețurilor energiei, în concordanță cu evoluția curbelor futures.

Totuși, această ipoteză rămâne vulnerabilă. O nouă escaladare a conflictului, persistența perturbărilor logistice sau revenirea lentă a capacităților de producție, transport și rafinare ar putea prelungi efectele șocului energetic.

În acest context, scenariul de bază actualizat al BNR conturează pentru 2026 o evoluție macroeconomică mai puțin favorabilă decât cea anticipată anterior, caracterizată printr-o rată mai ridicată a inflației și o dinamică ceva mai slabă a produsului intern brut.

Rata anuală a inflației, măsurată prin indicele prețurilor de consum, este estimată să ajungă la 6,1% la sfârșitul anului 2026 și la 3,4% la sfârșitul anului 2027, cu 0,6 puncte procentuale, respectiv 0,5 puncte procentuale, peste nivelurile prognozate anterior.

La sfârșitul trimestrului al II-lea din 2026, rata inflației a fost de 10,42%, apropiată de nivelul de 10,3% anticipat în Raportul asupra inflației din mai 2026.

Pentru trimestrul al III-lea din 2026 este așteptată în continuare o corecție substanțială, până la aproximativ 5,9%, în principal ca urmare a dispariției efectelor statistice generate de majorările de anul trecut ale cotelor de TVA, accizelor și prețurilor energiei.

Pe întreg intervalul de prognoză, traiectoria revizuită a inflației este însă estimată să se situeze peste cea din runda precedentă. Diferența crește temporar la începutul anului 2027, până la aproximativ 1 punct procentual, înainte de a se reduce treptat.

Revizuirea în sens ascendent reflectă în principal o traiectorie mai ridicată a inflației CORE2 ajustate, inclusiv ca urmare a deprecierii leului din mai, care s-a transmis în prețurile bunurilor importate și în unele prețuri ale serviciilor exprimate în valută.

În aceeași direcție au acționat majorările unor prețuri administrate, în special ale chiriilor pentru locuințele aflate în proprietatea statului, precum și reevaluarea în sens ascendent a prețurilor gazelor naturale, pe fondul creșterii costurilor de depozitare și transport în aprilie 2026 și înaintea majorărilor de prețuri din următorul sezon rece.

În sens opus, evoluțiile mai favorabile ale prețurilor legumelor, fructelor și ouălor, împreună cu actualizarea în sens descendent a traiectoriei prețurilor petrolului față de cea anticipată în runda anterioară, atenuează parțial revizuirile în sens ascendent ale acestor componente.

Rata anuală a inflației CORE2 ajustate este prognozată să scadă la 5,4% la sfârșitul anului 2026, la 3,1% în decembrie 2027 și la 2,3% la jumătatea anului 2028.

Scăderea va fi mai pronunțată în trimestrul al III-lea din 2026, când majorările de taxe indirecte introduse cu un an înainte vor ieși din calculul indicatorului.

În prima parte a intervalului de prognoză, traiectoria este influențată de deprecierea leului față de euro, creșterea prețurilor serviciilor de telecomunicații și a tarifelor obligatorii pentru asigurarea de răspundere civilă auto, eliminarea plafonului pentru adaosul comercial la produsele alimentare de bază și efectele indirecte ale șocului energetic.

Pe parcursul anului 2026, dezinflația este susținută de consolidarea fiscală inițiată încă din 2025 și de încetinirea dinamicii costurilor salariale, iar începând din trimestrul al III-lea și de reducerea mai accentuată a așteptărilor privind inflația.

În schimb, presiunile persistă în anumite segmente ale serviciilor, iar pe termen mediu influența dezinflaționistă a cererii agregate se diminuează, pe măsură ce deficitul de producție se închide într-un ritm mai rapid.

Față de Raportul anterior asupra inflației, valorile actualizate au fost revizuite în sens ascendent cu 0,6 puncte procentuale pentru sfârșitul anilor 2026 și 2027 și cu 0,3 puncte procentuale pentru martie 2028.

Deficitul de cerere agregată rămâne ridicat și continuă să exercite presiuni dezinflaționiste asupra inflației CORE2 ajustate pe întreg intervalul de prognoză.

Totuși, transmiterea acestei influențe este graduală și nu compensează complet, pe termen scurt, presiunile provenite din deprecierea leului, creșterea costurilor, persistența inflației serviciilor și nivelul încă ridicat al așteptărilor privind inflația.

Dincolo de persistența deficitului de cerere, dinamica medie anuală a activității economice în 2026 este afectată de un efect de report puternic nefavorabil, generat de contracția activității de la sfârșitul anului 2025.

La acesta se adaugă efectele consolidării fiscale aflate în desfășurare și cele asociate conflictului din Orientul Mijlociu. În acest context, creșterea economică din acest an este estimată să fie semnificativ mai redusă decât în 2025, deși activitatea economică este așteptată să se redreseze treptat pe parcursul anului.

Cererea internă și investițiile

Cererea internă este anticipată să aibă evoluții mixte. Consumul este afectat puternic în 2026 de contracția venitului disponibil real și de politica fiscală restrictivă, reprezentând principalul factor care frânează activitatea economică.

În schimb, investițiile continuă să evolueze favorabil și să sprijine activitatea economică, datorită proiectelor deja aflate în derulare și absorbției fondurilor europene.

Perspectivele acestora sunt însă limitate de renegocierea PNRR și de reducerea componentei de împrumut, care au diminuat resursele disponibile pentru finanțarea unor proiecte suplimentare.

În paralel, în cursul acestui an, slăbirea consumului contribuie la moderarea importurilor și, implicit, la îmbunătățirea contribuției exporturilor nete.

În 2027, activitatea economică este așteptată să capete un anumit impuls, pe fondul moderării inflației și al refacerii treptate a veniturilor reale.

Transmiterea întârziată, dar persistentă, a deprecierii leului din mai 2026 este estimată să aibă o contribuție favorabilă suplimentară, prin îmbunătățirea competitivității externe și susținerea exporturilor nete.

Cu toate acestea, traiectoria redresării va depinde în continuare de evoluția investițiilor, care este la rândul său condiționată de absorbția fondurilor europene și de revenirea cererii externe.

Deficitul de cont curent

În aceste condiții, deficitul de cont curent este proiectat să se corecteze treptat pe termen mediu, pornind de la 7,9% din PIB în 2025.

Amploarea ajustării va depinde în principal de continuarea consolidării fiscale, în special de ritmul reducerii deficitului bugetar.

Datele pentru perioada ianuarie-mai 2026 indică deja o îmbunătățire a deficitului de cont curent față de aceeași perioadă a anului trecut, în principal datorită unei evoluții mai bune a balanței comerciale, pe fondul stagnării importurilor și al dinamicii relativ favorabile a exporturilor.

Totuși, ritmul ajustării ar putea fi încetinit de creșterea prețurilor energiei și produselor chimice, inclusiv a îngrășămintelor.

În cazul unor categorii de produse cu o pondere mare în importuri, majorarea prețurilor a redus deja cererea și volumele importate. Cu toate acestea, efectul prețurilor generat de criza energetică a prevalat, menținând valoarea importurilor la un nivel ridicat și determinând deteriorarea raportului de schimb.

Începând din 2027, punerea în funcțiune a zăcământului Neptun Deep ar putea contribui marginal la îmbunătățirea balanței externe, prin stimularea exporturilor de gaze naturale și reducerea necesarului de importuri pentru acoperirea consumului intern.

Obiectivul politicii monetare

Orientarea politicii monetare a BNR urmărește readucerea durabilă a ratei anuale a inflației în linie cu ținta staționară de 2,5%, plus sau minus 1 punct procentual, inclusiv prin ancorarea așteptărilor privind inflația pe termen mediu, într-un mod favorabil realizării unei creșteri economice sustenabile.

Deși unele dintre riscurile evidențiate în raportul anterior s-au materializat între timp, balanța riscurilor la adresa inflației este evaluată ca rămânând predominant orientată în sens ascendent.

Principalele riscuri și incertitudini provin din evoluțiile geopolitice și energetice, consolidarea fiscală aflată în desfășurare și încheierea PNRR, modificarea primei de risc suveran și, implicit, a condițiilor de finanțare, precum și din intensitatea transmiterii costurilor mai ridicate către prețurile de consum, inclusiv către inflația de bază.

Riscuri externe mai mari

Riscurile externe s-au amplificat pe fondul fragilității acordurilor de încetare a focului din Orientul Mijlociu și, recent, al extinderii tensiunilor către Marea Roșie.

O eventuală perturbare simultană a traficului prin Strâmtoarea Hormuz și Strâmtoarea Bab el-Mandeb ar limita semnificativ rutele alternative de transport și ar putea genera efecte asupra inflației mai ample și mai persistente decât cele incluse în scenariul de bază.

Chiar și în cazul reluării traficului maritim, prețurile petrolului și ale produselor rafinate ar putea rămâne ridicate dacă infrastructura energetică, capacitățile de rafinare și transport sau serviciile de asigurare ar fi afectate suplimentar.

Vulnerabilitățile legate de energie nu privesc doar disponibilitatea petrolului brut. Restricțiile asupra capacităților de rafinare, nivelurile scăzute ale stocurilor și posibilele perturbări ale aprovizionării din Kazahstan sau din zona Golfului ar putea menține presiunile asupra prețurilor carburanților.

Riscurile sunt mai mari în cazul motorinei, care deține o pondere importantă în consumul intern, depinde mai mult de importuri și este, în special, mai expusă aprovizionării din zona Golfului.

Eventualele dificultăți de aprovizionare, probleme logistice sau creșteri ale marjelor de rafinare s-ar transmite atât direct, prin prețurile de la pompă, cât și indirect, prin costuri mai mari în transport, agricultură și industrie.

Incertitudini pe piața gazelor naturale

Incertitudini semnificative persistă și pe piața gazelor naturale, unde prețurile au reluat recent traiectoria ascendentă.

Diversificarea surselor de aprovizionare, extinderea capacităților de import de gaze naturale lichefiate în Europa și nivelurile stocurilor contribuie la reducerea vulnerabilităților, fără însă a le elimina.

În cazul României, amploarea riscurilor va depinde în mare măsură de condițiile de piață existente la momentul expirării schemei de protecție a consumatorilor casnici, în aprilie 2027.

Un aspect pozitiv este că punerea în funcțiune a zăcământului Neptun Deep ar putea crește oferta internă și reduce treptat sensibilitatea prețurilor interne la evoluțiile de pe piețele internaționale.

Până la materializarea acestor efecte, menținerea prețurilor externe la niveluri ridicate ar putea determina ajustări ale prețurilor mai mari decât cele prevăzute în scenariul de bază.

Riscuri interne

Pe plan intern, riscurile sunt asociate în principal implementării consolidării fiscale pe termen mediu și îndeplinirii obiectivelor PNRR până la sfârșitul lunii august 2026.

Întârzierea sau neîndeplinirea anumitor jaloane ar putea reduce transferurile externe și ar putea impune finanțarea din surse interne a proiectelor deja aflate în stadii avansate de implementare, afectând deficitul administrației publice.

În plus, persistența tensiunilor politice ar putea întârzia adoptarea și implementarea măsurilor de ajustare, ar putea slăbi coerența deciziilor de politică economică și ar putea împiedica utilizarea eficientă a fondurilor europene.

O consolidare fiscală mai lentă decât cea planificată ar putea susține temporar cererea internă, dar ar prelungi presiunile inflaționiste și ar accentua dezechilibrele fiscale și externe, determinând creșterea datoriei publice și a necesarului de finanțare.

În schimb, o ajustare mai rapidă ar reduce aceste vulnerabilități și ar susține dezinflația, cu prețul unei activități economice mai lente pe termen scurt.

Condițiile financiare

Condițiile financiare s-au îmbunătățit comparativ cu episoadele tensionate din primăvară, însă randamentele titlurilor de stat și prima de risc rămân peste nivelurile înregistrate la începutul anului.

O deteriorare a perspectivelor fiscale sau o intensificare suplimentară a tensiunilor geopolitice ar putea crește costurile de finanțare, ar putea pune presiune asupra cursului de schimb și ar putea întârzia deciziile de investiții.

De asemenea, persistă riscurile legate de ajustarea prețurilor administrate și de posibile modificări ale taxelor indirecte.

Pe termen mai lung, introducerea ETS2 în 2028 ar putea exercita presiuni suplimentare asupra prețurilor carburanților și costurilor de încălzire ale gospodăriilor.

Amploarea efectului va depinde de prețul certificatelor, de măsura în care costurile vor fi transferate către consumatori și de eventuala adoptare a unor măsuri de compensare, după cum au evidențiat și analize recente ale altor bănci centrale din regiune.

Presiunile salariale și inflația serviciilor

Presiunile salariale persistente și așteptările privind inflația, încă ridicate pe termen scurt, ar putea favoriza o transmitere mai amplă a șocurilor de costuri, în special în sectorul serviciilor.

Cu toate acestea, aceste influențe sunt parțial atenuate de deficitul de cerere, moderarea consumului și relaxarea treptată a tensiunilor de pe piața muncii.

Acești factori limitează atât capacitatea companiilor de a transfera integral creșterile de costuri către prețurile finale, cât și presiunile pentru majorări salariale semnificative.

În plus, condițiile meteorologice și volumul recoltelor agricole ar putea determina o abatere semnificativă a prețurilor alimentelor de la traiectoria prevăzută în scenariul de bază.

Per ansamblu, evoluția inflației va depinde în principal de persistența șocurilor externe, coerența mixului de politici economice, credibilitatea consolidării fiscale și menținerea ancorării așteptărilor privind inflația pe termen mediu.

Decizia de politică monetară

Având în vedere evoluția recentă și perspectivele inflației, precum și riscurile și incertitudinile asociate noilor prognoze, Consiliul de administrație al BNR a decis, în ședința din 10 august 2026, să mențină rata dobânzii de politică monetară la 6,50%.

De asemenea, Consiliul a decis menținerea ratei facilității de creditare, de tip Lombard, la 7,50% și a ratei facilității de depozit la 5,50%.

Totodată, Consiliul de administrație al BNR a decis menținerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit.

BNR estimează o scădere semnificativă a inflației în trimestrul al III-lea din 2026, însă avertizează că riscurile rămân ridicate. Evoluția prețurilor va depinde în special de situația energetică și internațională, de consolidarea fiscală, de cursul leului și de modul în care costurile mai mari se vor transmite către consumatori.