Numărul căutărilor pe Google din Marea Britanie pentru expresia „walking holiday” a crescut cu 60% într-un singur an, semn că tot mai mulți turiști sunt atrași de călătoriile lente și de experiențele autentice.

Vacanțele axate pe mersul pe jos pot fi o modalitate plăcută de a descoperi Europa, oferind în același timp avantaje atât călătorilor, cât și comunităților locale.

Pot drumețiile combate turismul excesiv?

„Turismul excesiv nu ține doar de numărul de oameni, ci și de concentrarea lor într-un singur loc”, explică Annie Antonatou, specialistă în vacanțe de drumeție și rezidentă în Grecia. Printre itinerariile sale se numără și insula Santorini, cel mai aglomerat port de croazieră din Grecia, în afara Atenei. Potrivit acesteia, vacanțele de drumeție oferă aici un model de turism mai echilibrat decât cel generat de navele de croazieră.

În loc ca turiștii să se concentreze în aceleași puncte panoramice la orele de vârf, cei care aleg drumețiile se răspândesc prin sate, pe trasee și în insule mai puțin cunoscute.

Ideea este simplă: călătoriile lente, în afara sezonului de vârf și în zone mai puțin vizitate, pot reduce presiunea asupra celor mai populare obiective turistice.

Antonatou spune că drumeții petrec mai mult timp în sate și regiuni izolate și cheltuiesc bani la afaceri locale, de la unități de cazare și companii de feribot până la brutării și taverne. Aceste interacțiuni contribuie la susținerea economiilor rurale.

Veriano Verde, ghid local pentru Exodus Adventure Travels, conduce excursii pe jos de-a lungul Coastei Amalfitane. Originar din zona Amalfi, el a văzut direct efectele aglomerației turistice, după ce un videoclip devenit viral a surprins localnici care se simțeau „captivi” în propriile case, în timp ce turiștii se înghesuiau pe străduțele înguste sau formau cozi la feriboturi.

Pentru Verde, drumețiile sunt benefice pentru toată lumea. Localnicii și afacerile din zonă au de câștigat, iar turiștii descoperă o versiune mai intimă și mai memorabilă a regiunii Amalfi și a satelor din împrejurimi. „Frumusețea unui sat mic este că poți experimenta adevărata autenticitate a locului și viața de zi cu zi, ca un localnic”, spune el. Chiar și astăzi, mulți oameni locuiesc la 300-400 de trepte de drumul principal, iar în unele zone deplasarea se face aproape în întregime pe jos.

Coasta Amalfitană, Italia

Celebrul Drumul Zeilor este unul dintre traseele preferate ale lui Veriano Verde. Potrivit ghidului, traseul este greu de descris în cuvinte și trebuie parcurs pentru a înțelege senzația de a merge suspendat între mare și cer. Farmecul său este legat și de modul tradițional de viață. Pe traseu, turiștii pot întâlni ciobani, iar în Agerola, un oraș montan din apropiere, pot vizita o fermă tradițională de mozzarella de bivoliță.

Verde recomandă să nu vă opriți doar în piața principală din Amalfi, Piazza del Duomo. Merită să treceți dincolo de treptele Domului și să descoperiți străduțele și priveliștile spectaculoase. Din Amalfi puteți continua pe jos spre localitatea vecină Atrani.

Când să mergeți: primăvara, între aprilie și iunie, sau toamna, în septembrie și octombrie. Totuși, preferata lui Verde este o escapadă de iarnă, când coasta pare aproape pustie. O vacanță ghidată de șapte zile pe Coasta Amalfitană, organizată de Exodus Travels, costă de la 1.469 de lire sterline (1.715 euro) de persoană, fără zboruri.

Santorini și insulele Ciclade

Annie Antonatou recomandă combinarea calderei din Santorini cu trasee pe insulele mai liniștite din apropiere, precum Naxos, Sifnos, Milos, Andros sau Tinos. Pe traseu, turiștii pot întâlni localnici, pot afla mai multe despre plantele endemice și agricultura tradițională, se pot caza în pensiuni administrate de familii și pot mânca în taverne care folosesc produse cultivate sau pescuite local.

Traseul de pe caldera Santorini, între Fira și Oia, este recomandat pentru priveliștile neîntrerupte asupra mării și este considerat de Antonatou unul dintre marile trasee de coastă din lume. Un alt traseu preferat de ea este cel către Muntele Zas din Naxos, cel mai înalt vârf din Ciclade. Drumeția combină mitologia, peisajele montane și panoramele asupra Mării Egee. Potrivit mitologiei grecești, Zeus și-ar fi petrecut o parte din copilărie aici.

Când să mergeți: de la sfârșitul lunii martie până la începutul lui iunie sau din septembrie până în noiembrie. Primăvara aduce flori sălbatice și peisaje verzi, iar toamna le permite turiștilor să înoate în marea încălzită după drumeții. O vacanță de șapte zile, fără ghid, în Santorini și Naxos, organizată de compania No Footprint, costă de la 550 de lire sterline (642 de euro) de persoană, fără zboruri.

Algarve, Portugalia

Pentru Ricardo Estêvão, managerul companiei portugheze de drumeții Vincentina Travel, vacanțele pe jos oferă o perspectivă diferită asupra regiunii Algarve, dincolo de stațiunile turistice și drumurile aglomerate cu care este adesea asociată. Coasta de sud-vest a Algarvei, în special zona traversată de Fishermen’s Trail, este una dintre cele mai sălbatice regiuni de coastă din Europa, spune el.

Traseul are 78 de kilometri, între Porto Covo și Odeceixe, și face parte din Rota Vicentina, o rețea de 450 de kilometri de poteci care străbat Algarve și trec pe lângă unele dintre cele mai spectaculoase și liniștite plaje ale Portugaliei. Estêvão recomandă apusurile de la Cabo Sardão, unul dintre puținele locuri din lume unde berzele albe își construiesc cuiburile pe stâncile de la malul mării.

Însă cele mai memorabile momente nu sunt întotdeauna legate de peisaje. Turiștii povestesc despre discuțiile cu pescarii locali care își repară plasele în Porto Covo, întâlnirile cu proprietarii micilor cafenele care primesc drumeți de generații și mesele cu pește proaspăt la restaurante de familie cu vedere spre Atlantic.

Când să mergeți: din martie până în iunie sau din septembrie până în noiembrie. Vincentina Travel nu organizează vacanțe de drumeție în lunile de vară, deoarece distribuirea turiștilor în afara sezonului de vârf oferă o experiență mai bună atât vizitatorilor, cât și comunităților locale. O săptămână de drumeții fără ghid pe Fishermen’s Trail costă de la 420 de lire sterline (490 de euro) de persoană, fără zboruri.

Coasta Dalmată, Croația

În peninsula Pelješac, turiștii pot face drumeții prin orașul medieval Ston și prin podgoriile din jur. De aici, pot continua spre insula Mljet, unde se află un parc național accesibil cu feribotul. Traseele includ plimbări ușoare în jurul lacurilor cu apă sărată Veliko Jezero și Malo Jezero, prin păduri umbroase de pini, cu acces la zone potrivite pentru înot. Pentru cei care vor o provocare moderată există și traseul către vârful Montokuc, de unde se deschid panorame largi asupra Mării Adriatice.

Dubrovnik poate fi descoperit și departe de mulțimile aduse de vasele de croazieră. Un traseu urcă pe Muntele Srđ, pornind din partea estică a orașului vechi și oferind priveliști spectaculoase asupra Dubrovnikului.

Când să mergeți: în septembrie și octombrie, când Valea Konavle și peninsula Pelješac prind viață în timpul recoltei de struguri. Dacă vreți să mergeți pe zidurile orașului Dubrovnik, este recomandat să o faceți înainte de ora 9:00 sau după ora 16:00, pentru a evita aglomerația provocată de navele de croazieră. O vacanță de șapte zile, fără ghid, care include Dubrovnik, insula Mljet și peninsula Pelješac, costă de la 844 de lire sterline (985 de euro) de persoană, fără zboruri.